iancu_jianu: bine ca ai terminat cu casa, masina ai.. potzi sa te maritzi
lia_stoica: buna asta, n-o mai auzisem de mult
iancu_jianu: sunt convins
lia_stoica: marita-te tu, ma
iancu_jianu: io nu te-am indemnat, doar am constatat indeplinirea conditiilor
Tam tam taaaam! Subiectul meu preferat din ultimii x ani. Ce-a fost la inceput? "Vai, dragutza de tine, stii sa gatesti deja? O sa fi o nevasta buna!" Ma strambam si eventual raspundeam obraznic: inainte de toate, eu o sa fac cariera! Deh, la 17-18 ani credeam ca "sa faci cariera" e ceva mishto. Trecem peste cativa ani si ajungem pe la 24-25 cand incep prietenele/prietenii mei sa se casatoreasca. Plus frate-meu. "Si tu?" Si eu ce? Imi aduc aminte ca in perioada aia a insistat cineva sa probez o rochie de mireasa. Nu am pus-o bine pe mine si am simtit cum ma sufoc, ma inec, m-am panicat si era sa o rup de pe mine. Cand am dat-o jos aveam pielea roshie si iritata. Sa fi fost oare vreun semn?
Afirmatiile au inceput sa fie de genul: "Frumushica esti, deshteapta esti, stii sa gatesti, esti numai buna de maritat!" Asta ma ducea cu gandul si imi imaginam (la fel si acum) o friptura de porc (pulpa) impanata cu usturoi, condimentata, parfumata, numai bine rumenita, suculenta si apetisanta. Pe la 27-28 de ani au inceput deja botezurile si intrebarile s-au acutizat: "Tu cand te mariti, draga, ca mai ai putin si faci 30 de ani?!" Pai, ce sa fac daca dau numai de idioti? (Asta era raspunsul pentru matusile batrane carora nu puteam sa le cauzez vreun atac ceva). "Da, draga, te cred, s-au prostit baietii astia de azi. Pe vremea mea erau mai seriosi, mai acasa, acum numai prostii au in cap". Pentru ceilalti, cu inima mai tare, raspunsul era (si e inca valabil): eu nu prea cred in ideea asta de casatorie. "Cuuuum? Nu vrei sa faci nunta?" Pai, tocmai ideea asta de poale in cap, chiuiala, sarmale si rochia aia sinistra ma fac sa nu imi doresc prea tare. "Si nu vrei sa faci un copil si tu?" Si ce legatura are una cu alta? Pot sa fac copii oricand, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma si marit. (ochii belitzi si scandalizati nu pot sa-i descriu).
Lovitura de gratie vine chiar de la mama mea care anul trecut imi spune f panicata: nu poti sa te duci la nunta asta! Era nunta unui fost prieten si ma gandeam ca nu se cade. Dar nu! Problema era ca "nu poti, draga, sa te duci singura la o nunta, si la varsta ta!" In ultima vreme intrebarile s-au rarit, cred ca au abandonat si ei ultimele sperante. Mi-a spus o vecina de curand: "si nu te-ai maritat, mai Liutza? Ca doar frumoasa esti, ai casa, ai o situatie, esti o partida!". De poker de-a dreptul.
![](http://sstatic1.histats.com/0.gif?1155444&101" alt=)
Foarte tare subiectul! Ferice de mine ca n-am casa, n-am masina, n-am situatie. Dar sa nu crezi ca am scapat, ca am fost iertata de astfel de intrebari. Nici vorba. La mine e si mai grav. Ca lumea are tendinta sa imi spuna ca numai daca ma marit o sa am si eu cate ceva in viata (de tipul casa, masina etc). Iti dai seama ca sunt o ratata? :))))
RăspundețiȘtergere:)) nu-mi dadeam seama de ce esti ratata, acu am aflat :))
RăspundețiȘtergereAm 24 de ani şi de la 18 aud aceleaşi cuvinte. Toţi mă îndeamnă. Toţi ştiu pe cineva care ştie pe cineva care... ar cam vrea să se însoare. Şi care e partidă bună. Am început să cred că figura mea nu inspiră mai nimic oamenilor ăstora care ar trebui, măcar ei, să aibă încredere în mine... că doar sunt a lor. M-am plictisit.
RăspundețiȘtergereŞi s-a făcut linişte doar când am adus pe cineva în sânul lor. Au răsuflat uşuraţi. Până într-o zi când, întrebându-mă ce mai face, le-am zis că nu mai face. Au plâns mai mult ca mine. Acum sunt din nou frenetici. Acum sunt iarăşi în căutări. Iar eu nu caut. Poate nici nu mă mărit.
Dar norocoasa de mine, eu pot să merg la nunţi. Mă îndeamnă şi mă invită... nu de alta, dar nu poţi să ştii de unde sare iepurele! :))