"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

miercuri, 11 iunie 2008

Inca un flash back

Asa cum sunt convinsa ca numarul cel mai ridicat de accidente se intampla in casa si, in acelasi timp, ca ce isi face omul cu mana lui se cheama lucru manual, era sa mor azi singura in casa. De doua ori. Pentru ca in drum de la servici acasa, cu metroul, m-a prins pe undeva un spirit rau si m-a posedat, in loc sa zac ca un cotlet in tigaie la televizor, m-am apucat ca o nebuna ... sa spal geamurile! Si plasele de tzantzari. Bine, era si cazul, soarele deja imi zambea stramb si pocit dimineata prin geamul de la sufragerie, iar prin cel de la baie imi era deja imposibil sa mai vad cand fac vecinii de vizavi dush. Cu avant gospodaresc, ma apuc de dat jos, suit pe scaun, frecat (dom'le, termopanele astea chiar se spala ushor!). La un moment dat, din cauze de ganduri aiurea si neatentie, imi aluneca piciorul pe scaun si mai sa zbor ca o vrabiutza de la etajul 4! Pentru ca am si o ushoara frica de inaltime, era cat pe ce sa fac stop cardiac de sperietura. E un semn, mi-am zis. Si m-am oprit. Restul (vreo 2-3 geamuri) data viitoare. Si stand asa pe jos pe frumosul parchet, imi aduc aminte brusc de saga de anul trecut, cand mi-am pus termopanele. Si incepe sa imi bata inima mai tare, sa imi zvacneasca tamplele. Futu-le muma'n cur de ordinari nesimtiti care m-au tinut pe mine cu hauri in loc de geamuri o luna si ceva, cand ar fi trebuit sa vina dupa 7 zile. Si cate telefoane si amenintari si crize si isterii. Degeaba! Cum imi raspundea tampita aia de la Relatii cu clientii, senina si total nestiutoare "o sa trimit un mail in fabrica, noi nu avem telefon direct cu ei, dar stati linistita, se rezolva sigur zilele astea". Care zile s-au facut saptamani si dupa aia o luna cand nu am mai rezistat si m-am prezentat direct la sediul unde facusem contractul si am inceput sa urlu la fatuca aia care a mai facut si greseala capitala de a-mi spune "chiar nu stiu ce s-a intamplat, s-au finalizat deja lucrari care au venit mult dupa a dumneavoastra!". Sa mori tu!!! (deja pulsul meu o ia razna si narile mi se umfla sacadat). Ma apuca nebunia, intru pe site-ul lor si le scriu o depesha furioasa in care ii amenint cu OPC-ul, campanie denigratoare, ciuma bubonica, etc. Normal, nici un raspuns. Intr-o zi in care ma dusesem iar peste fatutza aia tampita, dau total intamplator peste un directoras aflat la sediu aiurea care, vazandu-ma isterica, incearca sa ma linisteasca "ma voi ocupa personal de cazul dumneavoastra" (deja eram un caz) si imi da cartea de vizita. L-am anuntat ca a facut o greseala si ca pana nu o sa am geamurile la geam, o sa-l sun in continuu. L-am sunat de vreo 50 de ori in urmatoarele 5 zile pana cand, la o luna si jumatate de la semnarea contractului, au venit in sfarsit baietii sa le monteze. Nici nu intra bine baietii si imi spune unul timid: "dumneavoastra sunteti cea care a trimis un email acum vreo doua saptamani? Stiti, a ajuns chiar la toata lumea din firma si toti astia mici ca noi s-au bucurat ca in sfarsit ia cineva atitudine". Asa de tare i-a durut de atitudinea mea ca a mai durat 2 saptamani dupa aia. Daca nu aveam atitudine cat mai dura, o viata? Oamenii recunosc, si-au facut treaba impecabil si foarte repede. Scap (cred eu) de coshmarul Aplast, imi continui lucrarile la casa. O luna mai tarziu, cand sa montez plasele de tzantzari la geam, ghinion, tzumburushul in care trebuie sa faca click plasa cand se inchide era montat pe rama opusa. Nebunie, numele tau e Lia! Iar telefoane, amenintari, urlete, asteptare, dupa vreo saptamana vin baietii si imi fac schimbarea. Deja nu mai aveam putere sa mai zic sau sa mai fac nimic, am plecat de acasa si am lasat pe altcineva sa ii primeasca. Doamne, ma intreb acum, oare cum am rezistat si am iesit cu neuronul intreg din toata povestea asta? Nu apuc sa imi raspund ca imi suna telefonul: am primit un mesaj. Si aici vine momentul cand fu cat pe aci sa dau coltul a doua oara pe ziua de azi, inecandu-ma cu o cireasha. "Crezi ca ii lipseste ceva casei tale? Usa de interior Aplast reprezinta solutia ideala pentru casa ta, fiind disponibile (sic!) intr-o bogata paleta coloristica, imitatie lemn, o diversa gama de geamuri ornamentale si un design modern. Te asteptam in cel mai apropiat magazin Aplast de langa tine si poti beneficia de discount de fidelitate de 10%!" Pai, futu-va muma'n cur de ordinari nesimtiti si agramati, nici macar sa acordati subiectul cu predicatul nu sunteti in stare???

3 comentarii:

  1. Ha, mi-ai trezit niste amintiri traumatizante, o casa construita pe fundatia nervilor mei...Gica, Ion, Vasile..nume pe care nu le voi uita niciodata. Apropos domnilor meseriasi am un mesaj pentru domniile voastre: VA URASC!

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) vad ca starnesc pasiuni adanci si grele :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi pare tare rau ca boicotul tau nu a fost materializat, noi am mai vorbit despre asta.
    Suntem inca in stadiul de semi-boicot, la general vorbind.
    Dar am auzit de o situatie in care cineva a cumparat un produs - covor - invocand ideea ca e vechi (ce tampenie, de parca un covor trebuie sa fie facut din lana pura virgina de anul acesta) si a dat sus si tare, cum ca vine cu OPC-ul de mana.
    Si a obtinut reducerea, produsul fiind deja la reducere - fiind un produs de anticariat!
    Uite ca mai si invatam sa speculam miseleste!

    RăspundețiȘtergere