"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 20 noiembrie 2008

Cele mai invenţii invenţii

Am citit recent că un scriitor american de origine afgană a făcut o listă cu cele mai importante 10 invenţii ale umanităţii. Criteriile esenţiale au fost utilitatea maximă, perspectivele revoluţionare, impactul şi implicaţiile utilizării în viaţa de zi cu zi. Mi s-a părut cu atât mai interesant cu cât eu, cel puţin, zilnic mă gândesc ce aş face fără anumite obiecte, cum ar fi viaţa mea fără ele, binecuvântez şi înjur, în egală măsură, anumite invenţii.
Pe primul loc, omul nostru a pus ceasul. Utilitatea lui e indiscutabilă. Pentru mine ceasul (sau mai bine zis, timpul arătat de diferitele ceasuri din jurul meu) este întotdeauna altul. Şi nu pentru că trece repede, ci pentru că fiecare ceas în parte îmi arată altă oră. Încerc să fur de la fiecare între 2 şi 14 minute. Dimineaţa ştiu că mai pot dormi încă 7 minute, pentru că nu e încă ora de trezire (trebe să mă ridic din pat pe la 7 fără 20, ceasul de la telefon e cu 7 minute înainte). Pe uşă ies liniştită pentru că ştiu că de fapt, nu am depăşit ora de plecare cu 25 de minute, ci doar cu vreo 15. La muncă ajung cu o intarziere de doar 10-15 minute, nu de 20-25 cât îmi arată ceasul de la mână. Paradoxal e faptul că, deşi teoretic aş fi putut să mă las pe o ureche, am ajuns să-mi drămuiesc mai bine timpul şi să fiu şi mai punctuală, prin simplul fapt de a-mi pune toate ceasurile cu câteva minute înainte (asta pentru că deja am pierdut şirul minutelor la fiecare ceas şi apreciez că am în plus 1-2 minute şi nu 14). Do I make any sense? Nu contează. Ce mă stresează pe mine foarte tare e faptul că deşi la ora actuală avem milioane de ceasuri în jurul nostru, lumea întârzie în cele mai multe cazuri, iar eu care sunt obsedată de punctualitate, fac bube pe piele şi mă isterizez. În concluzia aberaţiilor mele, ceasul e o invenţie minunată, nu are bile negre din partea mea. Dar cred că ar trebui inventat un device ataşat ceasului care să-i pocnească pe cei care întârzie (scuza cu traficul e de rahat e o scuză deja desuetă, şi eu tot prin traficul ăla merg).
A doua mare invenţie în viziunea afganului este WC-ul. Genial! Dacă ar învăţa oamenii şi să tragă apa după ei, şi să şteargă buda dupe, ar fi senzaţional şi mi-ar da şi lacrimile de emoţie.
A treia invenţie - maşina de tipărit. Trăiască nea Gutenberg, mare om, mare caracter. Păcat că multe din chestiile tipărite la ora actuală nu ar merita să beneficieze de aşa o invenţie, dar măcar putem alege să nu citim rahaturi (cel puţin, după terminarea liceului, când suntem obligaţi să citim diverse scriituri mai mult sau mai puţin plăcute; eu am fost foarte stresată de madam Hortensia Papadat Bengescu şi bubele şi psihozele loserilor ei).
Pe locul patru sunt antibioticele şi imunizarea. Mi-am adus aminte, aiurea, de profesoara mea de geografie din liceu, mai bolovănoasă tipa, care spunea că mai dă din când în când câte o molimă, o SIDA, o plagă pe pământ, că ne mai rarefiem şi noi natural, măcar o idee. În viziunea mea, antibioticele au ajuns deja mai mult ceva negativ decât pozitiv. Atât de "la îndemână" ne e să ne vindecăm artifical, încât organismul nostru nu mai ştie să lupte şi singur. Mai ales în "lumea civilizată" se cam exagerează cu medicamentele în general, şi cu antibioticele în special. Şi, oricum, dacă acu sute de ani se murea de infecţii şi varicele, acum se moare de inima, cancer şi SIDA. Aşa că ce-am avut şi ce-am pierdut? Din cauză că "ştie mama ce să-ţi dea, un antibiotic" şi mulţi doctori care în loc să-mi caute cauza unei infecţii din organism m-au îmbuibat cu antibiotice, am ajuns să nu mai reacţionez decât la unele extrem de puternice care probabil că mi-ar rezolva o infecţie, dar m-ar îngropa cu zile din cauză de dezastre provocate la stomac şi ficat. Aşa că de vreo 10 ani, refuz să mai iau aşa ceva. Şi în general medicamente.
Pe locul cinci găsim telefonul. N-are rost să mai spunem ce face şi cât e de folositor. Deja am trecut pragul folosirii lui şi am ajuns la momentul abuzului de telefon. Când aveam doar fixul, era numai bine. Cine avea musai nevoie de tine, insista până te găsea acasă. Cu mobilul, în schimb, pe de-o parte am devenit puţin handicapaţi/neajutoraţi, adică, nu ne mai descurcăm în situaţii mai delicate sau mai critice de unii singuri pentru că în general sunăm repede un cunoscut care să ne ajute. Pe de altă parte, am devenit mai paranoici şi mai nerăbdători. "De ce nu ai răspuns???" Eram la baie. "Păi, şi la baie nu poţi să-ţi iei mobilul?" Sau altă variantă. "Ce s-a întâmplat??? Am găsit 10 apeluri pierdute de la tine. A murit cineva?" A, nu, doar vroiam să-ţi spun că am luat eu apă. Şi am sunat de mai multe ori. Fuck! Cunoscuţii mei ştiu. Dacă îi sun insistent vreodată, înseamnă că e super-mega urgent şi important. Altfel, cine vede că am sunat o dată şi vrea să mă audă, sună înapoi. La fel şi invers. Îmi permit răsfăţul de a nu răspunde decât atunci când am chef. După vreo 4 ani de "telefon de servici care se ţine non-stop deschis", am ajuns să îmi permit luxul de refuza telefonul plătit de instituţie. Life couldn't be better :) În plus, în afară de o partidă de bârfă cu prietenele sau cu mama, nu văd rostul apelurilor care se întind pe mai mult de 1 min.
Al şaselea loc e ocupat de electricitate. Dacă până acum n-aş putea spune că nu îmi închipui viaţa fără cele de mai sus (cu mici excepţii, cum ar fi telefonul, dar de care aş putea să mă lipsesc în foarte multe momente), fără curent electric nici nu concep că aş putea exista. N-am decât cuvinte de laudă pentru inventatorii lui. Am câteva amintiri traumatizante, cum ar fi momentul când am băgat două andrele în priză şi am fost zguduită profund şi aruncată cu capul de un calorifer (aveam vreo 5-6 ani şi văzusem cât de mişto s-a zguduit frate-meu mai mare înaintea mea, aşa că a trebuit să încerc şi eu) sau când am uitat că ştecherul de la casetofon e spart şi mi s-a blocat gura într-un rânjet sinistru pentru câteva zeci de secunde când am pus mâna pe el, dar per total, curentul electric e foarte tare! Iar domeniul energetic (care îmi dă şi o pâine de ceva vreme, şi mai tare).
Următoarea invenţie pe lista, automobilul. În afară de faptul că dă anumite dependenţe gen alea de care am vorbit în postul trecut, maşina e foarte tare. Dacă ştii să alegi modelul, are personalitate, te reprezintă, te duce unde ai nevoie, e un rău necesar. Voi fi toată viaţa pasionată de şofat, aşa că nu îmi pot imagina viaţa fără o Frieda. Dar aş putea trăi mult mai bine fără un număr extrem de ridicat de aşa-zis şoferi imbecili, dobitoci, fără educaţie, zmei, aşii volanului, Barbie la volan, lista rămâne deschisă.
Numărul 8 pe lista, răul în stare pură, televizorul. Din fericire, am reuşit să-mi restrâng timpul petrecut în faţa lui la maxim un film, un serial (1-2 episoade), un documentar pe săptămână. Şi mi-e foarte bine. Dar, deşi tehnic am înţeles raţionamentul (cu emiţătorul, semnalul, impulsul, canalul, receptorul, bla bla), emoţional tot nu pot să accept cum dracu îmi apare mie Andreea Esca în ecran?!
Pe locul nouă, cel cu care am a love-hate relationship, calculatorul. Pe principiul, can't live with it, can't blow away the mother-fucker, am ajuns să nu îmi mai prea imaginez viaţa fără el. Dar, ca să nu mă robotizez de tot, încă scriu multe texte mai întâi pe hârtie. Încă mai trimit scrisori în plic, la poştă, nu doar email-uri. Încă îmi mai plac fotografiile pe hârtie. Dar trebuie să recunoaştem că ne cam conduce viaţa şi ne umple de nervi atunci când ne face figuri. Şi cu cât ne enervăm mai tare, cu atât se încăpăţânează şi el să se blocheze sau să nu pornească.
Pe ultimul loc, domnul afgan a pus mai multe la grămadă. Ingineria genetică, pilula contraceptivă şi internetul. Toate trei la extreme, între binecuvântări şi invenţii diabolice. Fără net şi pilulă nu mă văd trăind, deşi recunosc şi părţile negative. Despre genetică ştiu prea puţine, dar consider că fiind o invenţie în mâinile oamenilor, poate aduce cel puţin la fel de mult rău cât aduce bine.
Eu aş mai adăuga unele invenţii, extrem de importante în viaţa mea. În primul rând, rimmel-ul. Păi, cum s-ar mai face ochii de căprioară virginală sau de vampă seducătoare dacă n-ar exista rimmel-ul? Parfumul (în special Channel Chance). Inventat de acu ceva catralioane de ani în urmă. Best invention ever. Folosit atât cât trebuie, poate dărâma munţi, îngenunchia eroi, dezgheţa inimi, stârni pasiuni nebune. Sau poate pur şi simplu să-ţi facă o zi mai senină.
Bineînţeles, aşa, de final, pentru că l-am certat aseară şi mă simt vinovată acum, trebuie să spun că dacă nu ar fi existat Miqui, el ar fi trebuit inventat.
Voi cu ce lucruri nu vă puteţi imagina viaţa şi la ce aţi putea renunţa pentru o viaţă mai zâmbitoare?

11 comentarii:

  1. mie mi se pare extrem de tare sapunul, mai ales in combinatie cu apa face minuni. ce ne-am face fara el? e adevarat, unii se comporta de parca nu ar fi aflat de acest miracol, dar iti imaginezi cum ar fi daca intr-adevar nu ar exista? bleah

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne-am spăla doar cu gel de duş :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe alocuri m-a dixtrat bini ce-ai scris Liutza...pe de alta parte nenea a pierdut din vedere niste cestii importante :), insa despre asta intr-un episod viitor...
    Cat despre faptul ca mai scrii scrisori pe hartie: wow...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Mo: mai erau ele multe inventiile, dar sunt curioasa la ce te gandeai tu, asa ca astept episodul urmator :)
    Da, da, scriu scrisori lungi de 2-3 pagini A4, merg la posta, cumpar plicuri si timbre, e tare placut :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Pudra, gloss-ul, oja si tocurile inalte, croantzele pentru pisici, tampoanele si lentilele de contact. Nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. ...cred ca inainte de toate..trebuie sa ne REinventam pe noi insine... Sunt convins ca din momentul in care o sa reusim treaba asta..o sa fim uimiti de cat de putin o sa mai avem nevoie de toate celelalte porcarii care in general, folosite incorect, au menirea de a ne distrage atentia de la lucrurile CU ADEVARAT importante din jurul nostru :)

    www.EGGOstudio.com

    RăspundețiȘtergere
  7. eu m-as lipsi putin de ceas si notiunea timpului...
    macar pentru o zi sa simt ca sunt libera, pentru ca si daca as scapa de orice alta constrangere, una ramane triumfatoare: timpul...

    RăspundețiȘtergere
  8. @Julia: ţinând cont că ţăranul de Miqui a strâmbat din nas la prosciuto, trăiască croanţele! :))) Plus creionul dermatograf :D
    @Eggo: lucrurile importante cum ar fi parfumul, rimmel-ul, oja, nu? :)))
    @Juliana: hai că măcar în anumite weekend-uri ne permitem să aruncăm şi cu timpul de pereţi :)

    RăspundețiȘtergere
  9. banii si apoi cardul, maica :D pai ce ma faceam daca trebuia sa am acum turma de oi, vaci, capre, etc dupa mine si sa fac un mic troc pentru a-mi putea cumpara orice tampenie?
    si cred ca sunt oarecum happy si ca exista avioane care par ca avioanele sa para mai mici. nu cred ca mi-ar fi placut sa merg 2 saptamani cu vaporul ca sa ajung in america :D
    one more thing ar fi Furculita :D nu de alta dar recent am fost nevoita sa mananc cu betisoare din alea chinezesti si mi-a luat cam 2 ore plus ca mi-a picat prost mancarea. furculite evident nu existau in respectivul restaurant...

    RăspundețiȘtergere
  10. LOL - scuzati greselile tehnice.
    mai sus am vrut sa zic: "care fac sa para Distantele* mai mici" - cred ca mi-a intrat putina apa in cap, azi la inot si acum dau cu virgula ;) scuze.

    RăspundețiȘtergere
  11. Dar de ţigară, ce ziceţi? Diabolică invenţie. Ce clou, ce distincţie, ce elegant dansează fumul alb dintr-o ţigară superlog, lăsată pe marginea scrumierei. Dar, mai înainte de toate, ritualul dezvirginării pachetului, bricheta şi mirajul focului pe care-l stăpîneşti tu (reeditarea mitului prometeic:), tuşeul fin al filtrului între buze şi inspiraţia fumului aromat. Gustul dulce-amar al tutunului. Te-ai gîndit că toate simţurile sunt excitate subtil de ţigară? Fumatul e un alt fel de masturbare. O auto-satisfacere iluzorie a orgoliului de a fi stăpîn pe sine.
    Ţigara e, poate cea mai complexă invenţie, pentru că speculează toate slăbiciunile omeneşti. Tragi fumul adînc în plămîni, şi nu mai vezi teancul de facturi, criza, plecarea iubitei, examenul de mîine, proiectul urgent dar neterminat, traficul şi toate cele care te-aruncă în depresie. Nu întîmplător, condamnaţii la moarte au dreptul la o ultimă ţigară.
    Ţigara, fi-r-ar ea a dracului de invenţie!

    Dar cafeaua solubilă?

    RăspundețiȘtergere